ÎŢI MULŢUMESC DE-NCURAJARE...

Îţi mulţumesc de-ncurajare
O, Prieten bun şi adorat
Îmi dai, duios, orientare
Când vine greaua încercare,
Când cerul vieţii e-nnorat.

De-atâtea ori mă prinse valul
Celor mai adânci restrişti
La orizont nu vedeam malul
Părea că-mi fuge idealul
Prin zone-ntinse de mirişti,

Mi se părea că de oriunde
Veneau spre mine umbre reci,
Că nu puteam a mă ascunde,
Că nu puteam fugi niciunde
Şi că, nicicând, n-o să mai treci,

Dar auzeam atunci cuvinte
Rostite de un glas plăpând
Căci Tu în dragostea-Ţi fierbinte
Puneai în mine simţuri sfinte
Şi iar mergeam spre Rai cântând.

De mă dărâmă nedreptatea
Sau vorbe zise la talcioc
Îmi spui cum rabdă demnitatea,
Cum mă susţine Trinitatea
Chiar dacă trec prin groaznic foc.

Au fost şi-acele situaţii
Când prăbuşit plângeam zdrobit
Erau mai multe complicaţii
Venite din străine spaţii
Dar şi atunci Tu m-ai iubit...

Şi îmi dădeai acea privire
Ce dă curaj, avânt şi zel
Să pot sta ferm într-o slujire
Ce-i mai presus de lut şi fire
Şi are cel mai nobil ţel.

În lumea dezolării crunte
Prezenţa Ta mă face calm
De vine valul cât un munte
Şi Lucifer să mă înfrunte
Când eşti cu mine cânt un psalm.

Îţi mulţumesc de-ncurajare
Isuse – Prieten minunat
Când sunt necazuri pe cărare
Tu intervii în mila-Ţi mare
Şi iar traseu-i luminat.

18 Aprilie, 2011